-> Înapoi la Cuprins   ->Pagina mea principală

Gardul de grădină... doar o idee, desigur...

Premizele de la care am pornit ar fi următoarele:

-         Mi-am dorit ca gardul să fie din lemn. Dar ce lemn ar fi potrivit? Desigur, unul care rezistă la intemperii: salcâm, de exemplu. Nu? În greaca veche se cheamă ἄσηπτα - „aseptic”, cum s-ar zice. Dar de unde atâta lemn de salcâm? Şi mai ales, la ce preţ? De aceea, m-am hotărât să-l fac din cherestea de brad: o tratez cu un baiţ amestecat cu lac şi cred că va rezista mult şi bine.

-         Gardul ar trebui să fie uşor demontabil, pentru eventuale operaţii de întreţinere: trebuie schimbată o zăbrea, doresc să mai aplic un strat protector etc. Pentru a face astfel de lucruri, mi-aş dori să nu trebuiască să apelez de fiecare dată la bunăvoinţa vecinului ca să mă lase să intru în grădina lui. Vreau să fiu în stare să lucrez exclusiv pe terenul meu.

-         Sunt gata să compromit ideea de eficienţă economică şi de economie de timp de dragul esteticii: gardul să fie suficient de frumos ca să-mi placă să-l privesc. Dacă tot petrec cea mai mare parte a timpului meu liber în grădină, apăi să-mi placă ceea ce văd în jur.

Ce-a ieşit din toate ideile acestea se va vedea în fotografiile de mai jos.

Aşa arăta gardul, imediat după ce l-am montat.

Câteva tăieturi, la vârful stâlpilor şi al zăbrelelor, ar putea să-ţi dea o impresie plăcută când te uiţi la lucrare. Unul din vecini, văzând lucrarea pe când doar stâlpii erau montaţi, a exclamat: „Frumos... da, n-am ce zice... parc-ai fi la Brâncoveanu...”, la care eu am cugetat, călcând în picioare orice urmă de modestie, „... cred că a vrut să zică Brâncuşi...”

Fiecare panou este prins de stâlpi prin îmbinări în coadă de rândunică, întărite fiecare cu un holţşurub.

Şi pe partea cealaltă, zăbrelele sunt prinse de barele orizontale ale panoului tot cu holţşuruburi.

După ce se desfac cele patru holţşuruburi, cu câteva lovituri uşoare de ciocan panoul se desface cu totul. Pe cât de uşor se desface, pe atât de uşor se poate monta la loc.

Şi uite-aşa, panoul este disponibil pentru orice lucrare ar necesita.

Îmbinarea aceasta în coadă de rândunică conferă rigiditate şi un gidaj perfect la remontarea panoului. Dar este şi frumoasă, după părerea mea.

Şi uite-aşa, după ce a mai înverzit grădina, gardul arată... aş zice eu frumos, dar hai să mă abţin; ar fi parcă o dovadă de lipsă de modestie din partea mea...

-> Înapoi la Cuprins   ->Pagina mea principală